Cetatea Oradea
Întemeierea Cetății Oradea se leagă de regele maghiar Ladislau. În 1241 cetatea este cucerită și incendiată de către tătari, însă în urma Conciliului de la Lyon, statele catolice datorită amenințării tătare hotărăsc reconstrucția acesteia. În secolul al XIV-lea este construită noua cetate medievală în formă heptagonală, care avea incinta flancată neregulat cu tunuri, iar poarta era protejată de două turnuri masive. S-a construit și un palat episcopal al cărui zid exterior era și zid de incintă, iar pe latura sa de sud-vest exista a doua intrare în cetate.
Cetatea este atacată, în 1514, de oastea lui Gheorghe Doja, însă încercarea a eșuat datorită intervenției lui Pál Tomori, căpitan al cetății Făgărașului. În 24 februarie 1538 se încheie „Pacea de la Oradea”, care consfințea separarea totală a Transilvaniei de Ungaria. Cetatea este cucerită de oastea principatului Transilvaniei, condusă de Tamás Varkocs, la 10 aprilie 1557. Datorită triumfului Reformei și în Transilvania, vor fi desființate Capitlul și Episcopia, care va pleca în exil în Ungaria.
În timpul conflictului dintre curuţi şi habsburgi, cetatea este asediată sub conducerea lui Francisc Rákóczi, însă fără succes. S-au efectuat mari campanii de reparaţii şi reamenajări în 1725, între 1754 - 1755 şi 1775 – 1777, în urma cărora se definitivează actuala formă a cetăţii. Marele incendiu din 1836 care a devastat Oradea, produce daune semnificative şi în cetate şi edificiile care aparţin de aceasta.
În timpul revoluţiei de la 1848-1849, garnizoana din cetate se alătură revoluţionarilor, iar la 31 decembrie 1848, Dieta hotărăşte transformarea cetăţii în bază militară.
Împăratul Francisc Iosif I anulează definitiv, prin decret, caracterul militar al cetăţii, aceasta va continua însă să funcţioneze ca obiectiv militar auxiliar şi beneficiază de noi reparaţii între 1883 şi 1887.
Galerie foto
