Orasul Berlin este  ca o lecţie de viaţă. Obligat de istorie să ducă, timp de decenii, o viaţă dublă, el a renăscut pe ruinele zidului care l-a sfâşiat în două. Astăzi este o metropolă modernă, al cărei farmec îi cucereşte pe toţi cei ce vin din difertie colţuri ale lumii, pentru a-i afla povestea.

Dacă eşti călător în capitala Germaniei, merită să-ţi începi itinerarul trecând prin vestita Poartă Brandenburg. Considerată simbolul orasului Berlin, ea se află chiar lângă Zid, în fosta „zonă a nimănui” şi a marcat separarea metropolei în Berlinul de Vest şi cel de Est.

Prezent şi urme ale trecutului

Astăzi, cele două zone care timp de 28 de ani nu au avut voie să comunice mai diferă doar prin arhitectură – una dintre ele păstrând urmele sistemului socialist căruia i-a aparţinut. În ambele vei descoperi însă atmosfera inconfundabilă a orasului Berlin, clădiri istorice, cafenele intime, dar şi o viaţă de noapte tumultoasă. În plus, Berlinul îşi aşteaptă vizitatorii cu peste 180 de clădiri, catedrale, palate, străzi şi parcuri, considerate a fi obiective turistice.

Vestitul Reichstag, fostul şi actualul sediu al Parlamentului german, Piaţa Paris, strada „Unter den Linden” (Sub Tei), cu clădirile ei baroce, Piaţa Jandarmilor, Friedrichstrasse – leagănul Berlinului – şi cel evreiesc, castelul Charlottenburg – reşedinţa de vară a regilor prusaci – stadionul olimpic, Schlossbrücke, podul care este o operă de artă în sine, şi selectul Kurfuerstendamm, cu arhitectura sa elegabtă şi cafenelele primitoare sunt doar câteva dintre aceste obiective turistice. Iar dacă vrei să priveşti Berlinul de sus, merită să urci măcar o dată în turnul televiziunii, înalt de 365 m, care a fost ridicat în plin centru, şi să bei o cafea sau o bere nemţească sus, printre nori, în Telecafe.

Parcurile şi grădinile din capitala germană sunt oaze căutate de romantici.

Florile multicolore sunt emblema pieţelor berlineze.

Un simbol al Berlinului: trăsura cu patru cai de pe Poarta Brandenburg.

Pentru a citi si despre atractiile turistice ale Romaniei, accesati aceasta sectiune a site-ului nostru.

Citeste mai mult...

Sursa: www.deweekend.ro

O listă obiectivă a celor mai frumoase 100 locuri de pe pământ nu ar trebui să omită Yellowstone National Park. Inaugurat încă din 1872 de către președintele american Ulysses S. Grant, Yellowstone se întinde pe teritoriul a 3 state: Montana, Idaho și Wyoming și atrage anual milioane de vizitatori.

Pe langă Old Faithful, probabil cel mai cunoscut gheizer din lume, acest parc national adună o listă lungă de peisaje inedite, printre care chiar și un canion propriu sculptat în calcare gălbui și perfect complimentat de o cascadă superbă, izvoare termale, vulcani noroioși, hectare întregi de păduri și întinderi deluroase nealterate defel de mâna omnului. Iar dacă ai norocul să vizitezi acest parc natural la început de toamnă, n-ai cum să nu dai nas în nas cu turme de cerbi, căprioare, elani și mai ales bizoni, atracția principală a parcului.

Stilul molcom al bizonilor îți poate induce un fals sentiment de securitate și credința că sunt niște creaturi docile, dar nu de puține ori s-a întâmplat ca aceștia să atace mașini sau să se repeadă la oameni. Genul acesta de accidente sunt totuși foarte rare, mulțumită vigilenței park ranger-ilor, ei sunt cea mai bună sursă de informare față de evenimentele ce se petrec în parc precum și față de locurile unde este cel mai probabil să vezi animale. Ei își cunosc parcul mai bine decât își cunosc sufrageria, lucru cu atât mai admirabil ținând cont de faptul că Yellowstone se întinde pe 9000km2 și are cam 2000km de poteci și cărări.

Se spune că unele din ochiurile de apă termală albastre și limpezi ca cristalul prezintă aceleași condiții care au conspirat la apariția vieții pe pământ, asta în ciuda faptului că sunt de regulă înconjurate in acest canion de întinderi sterpe, noroioase, pe care nu crește nimic și care au un aspect de-a dreptul post-apocaliptic, incompatibil cu viața. Poate că e adevărat că progresul se naște din conflicte și contradicții.

Poate că și incendiul recent ce a mistuit o treime din parcul national are vreun gram de vină în această privință. Cert este că întreg parcul oferă priveliști unice, de o naturalețe autentică și de un pitoresc de neuitat.

Un alt fenomen rar care poate fi întâlnit aici este apariția prafului de diamant (diamond dust) în iernile în care temperaturile scad mult sub pragul de îngheț și umiditatea din aer se transformă în cristale de gheață, ierni în care bizonii cu greu își găsesc un smoc de iarbă uscată prin zăpezi înalte de câțiva metri. Pentru că natura este pe atât de nemiloasă pe cât este de minunată, iat Yellowstone este unul din acele locuri minunate la care visezi te întorci din nou și te bucuri să vezi că nimic nu s-a schimbat.

Pentru a citi si despre parcurile naturale de la noi din tara, accesati aceasta sectiune a site-ului nostru.

Citeste mai mult...

Sursa: www.deweekend.ro

Nu poţi să spui Braşov fără să te gândeşti la Biserica Neagră, Strada Sforii, Piaţa Sfatului, rezervaţia Tâmpa., Poiana Braşov.

Oraşul Braşov a fost atestat documentar în anul 1234, dar sub denumirea de Corona, apoi Barasu şi în final Braşov, în anul 1288 şi a fost unul dintre cele mai importante oraşe din Transilvania.

Orasul Braşov a fost mereu recunoscut pentru calitatea şi diversitatea mărfurilor, pentru armele care se fabricau aici. Poziţia privilegiată a oraşului au ajutat ca acest oras să se dezvolte ca un adevărat centru comercial.

Biserica Neagră este unul dintre cele mai reprezentative monumente istorice din Braşov, fiind şi cea mai mare biserică gotică din Trasilvania, dar şi „cel mai mare edificiu religios între Viena şi Istanbul”.

Biserica Neagră a fost construită în jurul anul 1388 în stil gotic şi se numea iniţial Biserica Sfânta Maria. După anii 1420, biserica a fost distrusă de invaziile turceşti, iar prin urmare, definitivarea lucrării bisericii a avut loc doar în anul 1477.

Acest lăcaş de cult are 90 de metri lungime, lăţimea variază de la 25 la 37 metri, iar înălţimea turnului cu cruce atinge 65 de metri, iar capacitatea bisericii este de 5 000 persoane.

În anul 1689, un incendiu a distrus în mare parte biserica, iar din cauza fumului, restaurarea ei a durat cam 100 de ani. Tot de aici vine şi denumirea bisericii, şi anume, Biserica Neagră, în germană Die Schwarze Kirche, în maghiară Fekete Templom. Incediul a distrus acoperişul înalt de 20 de metri, iar meşterii veniţi din oraşul Danzing au refăcut bolţile în stil baroc, şi nu gotic.

Clopotniţa bisericii adăposteşte cel mai mare clopot de bronz din ţară, acesta cântăreşte peste 6 tone.

În interiorul Bisericii Negre, puteţi admira o orgă care are 4 000 de tuburi, şi este una dintre cele mai mari din Europa. Ea a fost construită între anii 1836 – 1839 de către constructorul de orgi Buchholz din Berlin. Săptămânal se organizează concerte de orgă.

Tot aici vom găsi cea mai mare colecţie de covoare vechi din Asia Mică ce datează din perioada secolelor XVII-XVIII, reprezentând un tezaur cu o valoare inestimabilă al Bisericii Negre.

Nu putem trece cu vederea nici vechile monumente funerare ale unor personalităţi braşovene ce sunt zidite în spaţiile laterale ale antreului de vest, o pânză pictată în ulei ce prezintă „Nunta din Cana”, opera pictorului Hans Eder, o serie de statui reprezentând pe Sfântul Ioan Botezătorul, Toma Plebeanul, Sfântul Iacob Pelerinul, Isus Savaltor Mundi, Fecioara Maria, Pavel, Luca şi Sebastian.

În exterior, puteţi admira deosebitele statui de pe contraforturi, care în timp au fost înlocuite cu copii, originalele putând fi admirate în interiorul bisericii.

Daca priviţi cu atenţie, veţi observa o statuie atipică, o statuie ce reprezintă un copil ce stă să cadă.

Legenda spune că printre muncitorii ce au lucrat la construcţia bisericii, era un ucenic tare priceput, şi invidiat de către unul dintre meşteri. Acesta în invidia lui pe talentul ucenicul, recurge la un gest nebunesc şi îl împinge de pe marginea acoperişului. Statuia a fost ridicată de către ceilalţi muncitori care au asistat la această faptă crudă.

Braşov este oraşul în care nu aş refuza niciodată o plimbare!

Pentru a cauta cazare in Brasov, accesati aceasta sectiune a site-ului nostru.

Citeste mai mult...

Sursa: www.deweekend.ro

Parcul Naţional Munţii Măcinului reprezintă cea mai veche formaţiune geologică din ţară, lucru ce a dus la constituirea parcului, cu scopul de a conserva şi valorifica zona.

Munţii Măcinului sunt cei mai vechi munţi din România, ei sunt rezultatul orogenezei Hercinice. În Munţii Măcinului, altitudinea variază de la 7 la 467 m, cu pante abrupte şi diferenţe mari de altitudine pe o distanţă mică.

Climatul acestor munţi determină o varietate specifică, unică în Europa, ceea ce face ca pe ai puţin de 1% din teritoriul ţării, să întâlnim peste 50% din speciile de flor ăşi faună ale României.

Acum 200 de ani, nordul regiunii Dobrogea era acoperit cu păduri seculare de stejar de înaltă productivitate. În timpul ocupaţiei otomane, aceste păduri au avut de suferit, iar turcii au exploatat pădurile valoroase de stejar. In urma reformei agrare din 1878 mai multe suprafeţe păduroase s-au transformat în terenuri agricole şi izlazuri comunale, iar cele rămase au fost afectate de activitatea umană. Astfel se face că în perioada 1850 – 1930, pădurile Dobrogei s-au diminuat cu 63.000 hectare.

Din fericire, în anii 1950 – 1990, s-au executat numeroase lucrări de reconstrucţie ecologică pe o supprafaţă de 1.380 ha în Parcul Naţional Munţii Măcinului.

Pădurile din Parcul Naţional Munţii Măcinului sunt alcătuite din arborete de foioase de amestec: gorun, stejar brumăriu, stejar pufos.

37 de specii de păsări sunt strict protejate pe plan internaţional fiind menţionate în Directiva Păsări şi Convenţţia de la Berna. Dintre speciile rare şi protejate pe plan naţional şi mondial, amintim: ţestoasa dobrogeană, vipera cu corn, şoimul dunărean, şorecarul mare, mierla de apă, pietrarul, piţigoiul de livadă, broasca râioasă cenuşie (a fost semnalată doar în 4 puncte din Dobrogea).

Speciile de mamifere sunt reprezentate de cerbul carpatin, căpriorul, mistreţul, iepurele, vulpea, pisica sălbatică, râsul, dihorul pătat, jderul de piatră, şacalul.

Chiar dacă Parcul Naţional Munţii Măcinului are un vecin foarte renumit şi vizitat, Delta Dunării, parcul este puţin cunoscut şi exploatat din punct de vedere turistic.

Mihail Gabriel Albotă, în lucrarea sa „Munţii Măcin”, în anul 1987, spunea: „Până în prezent turismul este putin practicat aici, aceştia fiind situaţi departe de lanţul carpatic, izolaţi în umbra faimoasei Delte a Dunării. Iată de ce (…) încercăm să dovedim ca a nega valoarea turistică a munţilor din Dobrogea(…) înseamnă o atitudine de ignorare a frumuseţilor pe care le oferă tuturor iubitorilor naturii”.

Pentru a citi si despre alte Parcuri Nationale, accesati aceasta sectiune a site-ului nostru.

Citeste mai mult...

Sursa: www.deweekend.ro